Biserica Fortificatã Mãlâncrav - Jud. Sibiu.

Biserica Evanghelică/Luterană din localitate are una din cele mai bine păstrate fresce din Transilvania, un adevărat Voroneţ al bisericilor fortificate.<br />

Actuala biserică evanghelică este pomenită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi.      Un alt act important pentru istoria bisericii de aici este cel emis în anul 1424 de către Papa Martin al V-lea cu privire la dreptul lui Nikolaus Apafi de a acorda indulgenţe în capela Sfântului Sânge.              Pierdută astăzi, se presupune că această capelă, care a servit celor care au rămas catolici după Reformă, s-a aflat lângă biserica Fecioara Maria.

Istoria acestei biserici fortificate se leagă de numele unei familii din marea nobilime latifundiară transilvăneană, Apafi. Primele acte, din secolul al XIV-lea, care pomenesc existenţa Mălâncravului, sunt legate de unele diferende asupra propietăţii, diferende care vor continua până în secolul al XVIII-lea, când mai multe propietăţi ale familiei Apafi ajung în posesia familiei Bethlen, prin hotărârea Curţii de la Viena.

Biserica cu trei nave şi un turn-clopotniţă a fost construită în prima parte a secolului al XIV-lea de către Gregor, fiul lui Nikolaus, sanctuarul fiind reconstruit în jurul anului 1400 în stil gotic.

Cea mai mare parte a frescelor se află pe latura nordică a navei principale şi au fost realizate în jur de 1350. Pictura din cor a fost realizată mai târziu, după momentul în care acesta a fost reconstruit (cca 1400).

Fresca din interior, cu influenţe bizantine, se crede că a fost pictată de un pictor moldovean

Iconografia picturii este axată în special pe viaţa lui Iisus, dar în acelaşi timp glorificând-o şi pe Fecioara Maria, căreia îi este dedicată biserica

Există în Mălâncrav şi o biserică ortodoxă ce datează undeva spre sfârşitul secolului al XVII-lea sau începutul secolului al XVIII-lea situată spre nordul aşezării, în partea dreaptă, pe deal, de-a lungul drumului ce urcă spre marginea de sus a satului. A fost ridicată, se pare, în mijlocul unui cimitir mai vechi, ca şi astăzi, pe locul unei foste biserici. Chiar dacă unele documente mai vechi ale bisericii s-au pierdut în urmă cu câţiva ani, într-un incendiu, izvoarele nescrise dau mărturie că aici au fost mai întâi românii, care au întemeiat prima comunitate ce avea în centru biserica.Astăzi, biserica ortodoxă, în formă de navă, are o pictură realizată în tempera, nefinalizată în proporţie de 10%, cu un turn clopotniţă, situat deasupra intrării, pe pronaos. Turnul nu este cel original, actualul datând din anul 1969 — ridicat în locul celui vechi aflat aproape de prăbuşire.